2 definiții pentru dârdâitor (s.m.)

dârdâitór, ~oáre [At: JIPESCU, O. 3 / V: dărdăi~ / Pl: ~i, ~oáre / E: dârdâi + -tor] 1-4 smf a (Persoană) care dârdâie (1-2). 5 a (D. dinți) Care clănțănesc. 6 a (D. pământ) Care se cutremură. 7 a (D. geamuri) Care vibrează. 8-9 smf, a (Îrg) (Persoană) care vorbește mult și fără rost.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dârdâitór adj. m., s. m., pl. dârdâitóri; f. sg. și pl. dârdâitoáre

Intrare: dârdâitor (s.m.)
dârdâitor substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârdâitor dârdâitorul
plural dârdâitori dârdâitorii
genitiv-dativ singular dârdâitor dârdâitorului
plural dârdâitori dârdâitorilor
vocativ singular
plural