9 definiții pentru căpăcel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPĂCEL, căpăcele, s. n. Diminutiv al lui capac.Capac + suf. -el.

CĂPĂCEL, căpăcele, s. n. Diminutiv al lui capac.Capac + suf. -el.

căpăcel sn [At: SADOVEANU, SĂM. VI, 165 / Pl: ~e / E: capac + -el] 1-2 (Șhp) Capac (1) (mic).

CĂPĂCEL, căpăcele, s. n. Diminutiv al lui capac.

CĂPĂCEL, căpăcele, s. n. Diminutiv al lui capac.

capác n., pl. e (turc. kapak; ngr. kapáki, alb. kapák, ung. kupak. V. capama, caplama, capange, capcană, chepeng. 1). Placă, tablă (de metal, lemn, lut, hîrtie) saŭ disc cu care acoperĭ un vas, o cutie, o ladă, un secriŭ, o groapă. 2) La unele felurĭ de pantalonĭ, partea care acopere pîntecele și care, în loc de prohab, are doŭă deschizăturĭ laterale care se încheĭe la brîŭ. 3) Vest. Tumbă, colac, învîrtitură a zmeuluĭ pin aer. Iron. A găsi saŭ a pune capacu, a găsi răspuns orĭ explicațiune la toate. Șĭ-a găsit tingirea capacu (Iron.), șĭ-a găsit sacu peticu, șĭ-a găsit tovarășu care-ĭ trebuĭe). – Dim. căpăcel, pl. e. V. pocriș, opercul, obturator, dop.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căpăcel s. n., pl. căpăcele

Intrare: căpăcel
căpăcel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpăcel
  • căpăcelul
  • căpăcelu‑
plural
  • căpăcele
  • căpăcelele
genitiv-dativ singular
  • căpăcel
  • căpăcelului
plural
  • căpăcele
  • căpăcelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpăcel, căpăcelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui capac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Capac + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.