6 definiții pentru căputare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPUTARE, căputări, s. f. (Rar) Acțiunea de a căputa.V. căputa.

CĂPUTARE, căputări, s. f. (Rar) Acțiunea de a căputa.V. căputa.

căputare sf [At: LB / Pl: ~tări / E: căputo] (Rar) 1 Aplicare a unor căpute (1, 2) noi la o încălțăminte uzată Si: căputat (1), căputătură (1), încăputare (1). 2 Înlocuire, totală sau parțială, la un ciorap uzat, a părții care acoperă laba piciorului Si: căputat1 (2), căputătură (2), încăputare (2).

CĂPUTARE, căputări, s. f. (Rar) Acțiunea de a căputa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căputare s. f., g.-d. art. căputării; pl. căputări

căputare s. f., g.-d. art. căputării; pl. căputări

căputare s. f., g.-d. art. căputării; pl. căputări

Intrare: căputare
căputare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căputare
  • căputarea
plural
  • căputări
  • căputările
genitiv-dativ singular
  • căputări
  • căputării
plural
  • căputări
  • căputărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căputare, căputărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a căputa. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi căputa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.