5 definiții pentru căpuire (prindere)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPUIRE1, căpuiri, s. f. Acțiunea de a căpui și rezultatul ei. – V. căpui.

CĂPUIRE1, căpuiri, s. f. Acțiunea de a căpui și rezultatul ei. – V. căpui.

căpuire1 sf [At: CARAGEA, L. 16/19 / Pl: ~ri / E: căpui] (Îrg) 1 Prindere a cuiva Si: căpuit1. 2 Păstrare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căpuire s. f., g.-d. art. căpuirii; pl. căpuiri

căpuire s. f., g.-d. art. căpuirii; pl. căpuiri

căpuire (prindere; baterea nitului) s. f., g.-d. art. căpuirii; pl. căpuiri

Intrare: căpuire (prindere)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpuire
  • căpuirea
plural
  • căpuiri
  • căpuirile
genitiv-dativ singular
  • căpuiri
  • căpuirii
plural
  • căpuiri
  • căpuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpuire, căpuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a căpui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi căpui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.