12 definiții pentru căpriță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPRIȚĂ, căprițe, s. f. 1. Diminutiv al lui capră (I 1); căprișoară. 2. Plantă erbacee alburie, cu flori verzi (Atriplex litoralis).Capră + suf. -iță.

căpriță sf [At: DAMÉ, T. 182 / Pl: ~țe / E: capră + -iță] 1-2 (Șhp) Capră (5) (mică) Si: căprișoară (1-2), căpruță (1-2). 3 Pui de sex feminin al caprei Si: (pop) iadă, țuguie, vătuie. 4-5 (Pop) Oaie (sau vacă) de culoare cafenie care seamănă la coarne cu caprele. 6-7 Capră (16, 28). 8 Plantă erbacee alburie, cu flori verzi, care crește prin locuri sărate și la malul mării Si: lobodă (Atriplex litoralis). 9 (Bot; reg) Lobodă (Atriplex rosea). 10 (Bot) Lobodă sălbatică (Atriplex tatarica). 11 (Bot) Știr creț (Amaranthus crispus). 12-14 (Bot) Caprifoi (1-3). 15 (Bot) Lobodă (Chenopodium album). 16 (Bot) Lobodă (Salicornia herbacea). 17 Buberic (Scrofularia nodosa). 18 (Mdv) Boală a vitelor provocată de iarba cu același nume și care se manifestă prin umflarea splinei.

CĂPRIȚĂ, căprițe, s. f. 1. Diminutiv al lui capră (I 1); căprișoară. 2. Plantă erbacee alburie, cu flori verzi (Atriplex litoralis).Capră + suf. -iță.

CĂPRIȚĂ, căprițe, s. f. Diminutiv al lui capră (I). Căprița se apropie zburdînd mereu. CARAGIALE, O. I 335. Și fiicele Carpaților, Gingașele căprițe, Cînd cad în prada lupilor Se apăr din cornițe. BOLINTINEANU, O. 128.

CĂPRIȚĂ, căprițe, s. f. Diminutiv al lui capră (I).

căpriță f. alt nume dat lobodei (care crește pe malul apelor).

căpríță f., pl. e. Capră mică. Un fel de lobodă albicĭoasă (átriplex litoralis) care place foarte mult vitelor și din care ele mănîncă pînă ce se unflă și mor. (Ca să se evite asta, vita trebuĭe să fie silită să alerge pînă ce se mistuĭe puțin căprița mîncată).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căpriță (desp. că-pri-) s. f., g.-d. art. căpriței; pl. căprițe

căpriță (că-pri-) s. f., g.-d. art. căpriței; pl. căprițe

căpriță s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. căpriței; pl. căprițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: căpriță
căpriță substantiv feminin
  • silabație: că-pri-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpriță
  • căprița
plural
  • căprițe
  • căprițele
genitiv-dativ singular
  • căprițe
  • căpriței
plural
  • căprițe
  • căprițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpriță, căprițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui capră. DEX '09 DLRLC
    sinonime: căprișoară
    • format_quote Căprița se apropie zburdînd mereu. CARAGIALE, O. I 335. DLRLC
    • format_quote Și fiicele Carpaților, Gingașele căprițe, Cînd cad în prada lupilor Se apăr din cornițe. BOLINTINEANU, O. 128. DLRLC
  • 2. Plantă erbacee alburie, cu flori verzi (Atriplex litoralis). DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Capră + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.