13 definiții pentru călărit (s.n.)

din care

Explicative DEX

CĂLĂRIT s. n. Călărie. – V. călări.

CĂLĂRIT s. n. Călărie. – V. călări.

călărit1 sn [At: BĂRAC, T. 49 / E: călări] Călărie.

CĂLĂRIT sbst. Călărie, arta de a călări: încet, încet se deprinse cu primejdia ~ului GN. [călări].

CĂLĂRIT s. n. Călărie.

CĂLĂRIT s. n. Călărie. – V. călări.

călărit n. arta de a călări: căl de călărit, scoală de călărit. V. călărie.

călărít n. Acțiunea de a călări dese-orĭ. Călărie.

Ortografice DOOM

călărit s. n.

călărit s. n.

călărit s. n.

Argou

călărit s. n. sg. (er.) act sexual.

Sinonime

CĂLĂRIT s. v. călărie.

CĂLĂRIT s. călărie.

Intrare: călărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călărit
  • călăritul
  • călăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • călărit
  • călăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călăritsubstantiv neutru

  • 1. Călărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călărie
etimologie:
  • vezi călări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.