călcâiaș sn [At: CREANGĂ, P. 20 / P: ~câ-iaș / V: (Mol) ~căieș / Pl: ~e / E: călcâi + -aș] 1-2 (Șhp) Călcâi (1) (mic) Si: călcăior (1-2). 3 (Bot; mpl) Nume al unei ciuperci care se face toamna, pe mijlocul crângului, rotată, de mărimea farfuriei, albă, știrbă de o parte, nedefinită mai îndeaproape.

călcâiáș sn [At: CREANGĂ, P. 20 / V: (Mol) -căiéș / P: -câ-iaș / Pl: -e / E: călcâi + -aș] 1-2 (Șhp) Călcâi (1) (mic) Si: călcâior (1-2). 3 (Bot; mpl) Numele unei ciuperci „care se fac toamna, pe mijlocul crângului, rotate, de mărimea farfuriei, albe, știrbe de o parte”, nedefinită mai îndeaproape.

călcăieș sn vz călcâiaș

CĂLCÎIAȘ, Mold. CĂLCÎIEȘ (pl. -șe) sn. dim. CĂLCÎIU.

CĂLCĂIEȘ s. n. v. călcîiaș.

CĂLCÎIAȘ, călcîiașe, s. n. Diminutiv al lui călcîi. (Atestat în forma_ regională călcîieș) Mama v-aduce vouă... Mălăieș în călcăieș, Smoc de flori Pe subsuori. CREANGĂ, P. 20. – Variantă: (Mold.) călcăieș s. n.

CĂLCÎIAȘ, călcîiașe, s. n. Diminutiv al lui călcîi.

călcîĭáș n., pl. e Călcîĭ mic. V. petiță 1.

călcâiaș s. n., pl. călcâiașe corectat(ă)

călcâiaș s. n., pl. călcâiașe corectat(ă)

călcâiaș s. n. (sil. -câ-iaș), pl. călcâiașe