CÂȚ interj. (Reg.) Strigăt cu care se gonește pisica. – Onomatopee. Cf. germ. Katze.

câț² i [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 334 / E: fo cf scârț] (Mai ales repetat) Sunet care imită scârțâitul plugului în timpul aratului.

câț¹ [At: H X, 498 / V: ~i, caț / E: fo] 1 i Strigăt cu care se gonește pisica Si: zât. 2 sn (Olt; îc) ~-mâț (sau ~ii-mâții) Datina colindatului la Joia-Mare.

CÂȚ interj. Strigăt cu care se gonește pisica. – Onomatopee. Cf. germ. Katze.

CÂȚ interj. (se folosește pentru a alunga pisica). /Onomat.

caț i vz câț¹

câți i vz câț

cheț¹ i vz câț

CÎȚ! interj. Strigăt cu care se alungă pisica: ~, mîță, de-aici! (PAMF.).

CÎȚ interj. Strigăt cu care se alungă pisica.

cîț, interj. de alungat mîța, ca și zît (rudă cu rut. kic [pron. kiț], a. î.).

câț interj.

cîț interj. – Se folosește pentru a speria pisicile. Creație expresivă. Der. cîțîi, vb. (a speria pisica); cîț-mîț, s. m. (obicei popular din joia din Săptămîna Mare). De aceeași origine este cață, interj. care imită strigătul coțofanei, de unde cața-cața, interj. care exprimă vocea unei femei vorbărețe, și cață, s. f. (gaiță, femeie care vorbește mult); cățăi, vb. (a cîrîi, a flecări), pe care Cihac îl pune în legătură cu sb., cr. kvocati, sl., ceh. kvokati „a cîrîi”.

câț! interj. (pop.) folosită pentru alungarea unei pisici

caț!, interj. Termen cu care se alungă pisica. – Formă onomatopeică.