CÂTE prep. (formează cu cuvintele pe care le introduce circumstanțiale de măsură) Au declamat câte o poezie. ◊ Unul câte unul pe rând; unul după altul. /<lat. cata

câte pr. indică o distribuțiune: câte doi; câte ceva, puțin lucru; din câte, din răsputeri (v. ancâtelea). V. cât.

CÎTE prep. (Precedînd un numeral cardinal) 1. (Formează numerale colective) Dintr-o lovitură și tăiau cîte trele capetele. ISPIRESCU, L.. 304. Crîșmele... cerca. Cerca una, cerca două, Pîn-împlinea cîte nouă. ALECSANDRI, P. P. 137. 2. (Formează numerale distributive) Prinse stau de mîini, în rînd, Două cîte două. COȘBUC, P. II 277. I-a dăruit patruzeci și nouă de mioare oacheșe numai de cîte un ochi. CREANGĂ, P. 105. De acum trebuie să ne mai punem și cîte pe oleacă de carte. CREANGĂ, A. 100. P-ici, pe colo mai străbate cîte-o rază mai curată. EMINESCU, O. I 158. Toate [scrisorile] îmi vesteau cîte supărare. NEGRUZZI, S. I 55. ◊ (Rar, cu omisiunea numeralului) Stringind părintele Duhu para cîte para, și-a comisionat cărți. CREANGĂ, A. 141. ◊ Expr. Una cîte una (sau) cîte una-una= rînd pe rînd, una după alta. Izvorăsc din veacuri stele una cîte una. EMINESCU, O. I 148. Cîte una-una căruțele sosesc la tîrla sau la stîna unde vînătorii au să petreacă noaptea. ODOBESCU, S. III 18. Cîte una (strașnică) = ceva minunat (grozav, strașnic etc.). Cînd spunea cile una, ori te țineai cu mîna dc inimă rîzînd, ori te făcea, să-ți sară inima din loc, de frică. CREANGĂ, P. 120.

cîte adv. (lat. căta, d. vgr. katá, din care, cînd n’avea acc., s’a făcut rom. cătă, apoĭ, supt infl prep. în -e, căte, păstrat în cătelin orĭ supt infl. luĭ cît; lat. cata mane, în fiecare dimineață; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-ün, sp. pg. cada). – În unire cu un num., formează num. distributive (lat. singuli, bini ș. a.): cîte unu (doĭ, doŭă ș. a.) saŭ unu cîte unu (doĭ, doŭă ș. a.). Cîte ceva, în fiecare dată ceva: de cîte orĭ vine, îmĭ aduce cîte ceva. Cîte puțin saŭ puțin cîte puțin, încet, treptat, în fie-care dată puțin: malu s’a dărămat cîte puțin.

câte (de ~ ori)¹ loc. adv. (De câte ori n-a încercat!)

câte adv. (+ num.: ~ trei, trei ~ trei etc.)

câte adv.

câte adv.

cîte adv. – În grupuri de, în serii de; cîte trei; toate îmi vesteau cîte o supărare (Negruzzi). – Unul cîte unul. – Căte odată. – De-a ’ncîtelea. Gr. ϰατά, cu fonetismul alterat de confuzia ușor de făcut cu cît (Densusianu, Hlr., 163; Candrea-Dens., 362; REW 1175; DAR); cf. v. it. cad(uno), fr. cha(que), cat., sp., port. cada. Cata intrase în lat. populară, cu sensul de secundum vel iuxta (Silos 66). Unele dicționare (de ex. DAR) îl confundă cu desăvîrșire cu cît; totuși, confuzia nu este posibilă, nu numai pentru sensul special al lui cîte, ci și pentru că acest ultim cuvînt este totdeauna invariabil. – Comp. cîteși, adv. (toți împreună; exprimă o funcție distributivă).