7 definiții pentru cârâitoare (obiect)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRÂITOR, -OARE, cârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – Cârâi + suf. -tor.

CÂRÂITOR, -OARE, cârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – Cârâi + suf. -tor.

cârâitor, ~oare [At: ALECSANDRI, T. 392 / Pl: ~i, ~oare / E: cârâi + -tor] 1 a Care cârâie (1). 2 sf (Trs) Scârțâitoare cu care se alungă păsările. 3 sf (Fig) Termen injurios, întrebuințat la adresa țiganilor Si: cioară. 4 sm (Arg) Hoț.

CÎRÎITOR, -OARE, cîrîitori, -oare, adj. Care cîrîie. Păsări cîrîitoare. ♦ (Substantivat, f.) Scîrțîitoare cu care se alungă păsările. Prin unele părți, precum bunăoară prin Ardeal, gospodarii au un soi de aparate de lemn numite cîrîitori...; acestea au mai multe spițe, cari prin invirtirea roții lovesc într-un clempuș înțepenit în fusul lor, producînd scîrțîierea care are de scop să spatie pasările. PAMFILE, A. R. 148. – Pronunțat: -rî-i-.

cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c’o singură mîna agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârâitoare (obiect) (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. cârâitorii; pl. cârâitori

cârâitoare (obiect) (-râ-i-) s. f., g.-d. art. cârâitorii; pl. cârâitori

cârâitoare (instrument) s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. cârâitorii; pl. cârâitori

Intrare: cârâitoare (obiect)
cârâitoare1 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: câ-râ-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâitoare
  • cârâitoarea
plural
  • cârâitori
  • cârâitorile
genitiv-dativ singular
  • cârâitori
  • cârâitorii
plural
  • cârâitori
  • cârâitorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârâitoare, cârâitorisubstantiv feminin

  • 1. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin unele părți, precum bunăoară prin Ardeal, gospodarii au un soi de aparate de lemn numite cîrîitori...; acestea au mai multe spițe, cari prin învîrtirea roții lovesc într-un clempuș înțepenit în fusul lor, producînd scîrțîierea care are de scop să sparie pasările. PAMFILE, A. R. 148. DLRLC
etimologie:
  • Cârâi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.