15 definiții pentru cârcăli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRCĂLI, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. sb. krkaljiti.

cârcăli[1] [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf srb krkaljiti] 1-2 vtr (Pop; d. alimente) A (se) prăji superficial Si: (pop) a (se) perpeli. 3-4 vtr (Pfm) A (se) murdări. 5 vt (Pfm; spc) A scrie urât, ilizibil. 6 vt (Pfm; spc) A desena (sau a picta) urât, fără talent. 7 vt (Pop) A necăji. 8-9 vtr (Pfm) A face ceva prost, de mântuială. corectat(ă)

  1. cârcălicârcăli Ladislau Strifler

CÂRCĂLI, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. scr. krkaljiti.

CÎRCĂLI, cîrcălesc, vb. IV. Refl. (Despre alimente) A se perpeli. Pușcă alt cerb și-l puse-n frigare să se frigă, dar de-abia apucă să se cîrcălească oleacă și fură aci ortacii de la vînat. RETEGANUL, P. III 63.

cîrcălésc și cărc- v. tr. (sîrb. krkaliti, id. V. cîrcală). Vest. Fam. Murdăresc, bîrcîĭ: Ce aĭ avut să-mĭ ĭeĭ batista să mĭ-o cărcăleștĭ? (Vr.-Voĭn, VR. 1907, 8, 219). A cărcăli un caĭet, geamurile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârcăli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălesc, 3 sg. cârcălește, imperf. 1 cârcăleam; conj. prez. 1 sg. să cârcălesc, 3 să cârcălească

cârcăli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălesc, imperf. 3 sg. cârcălea; conj. prez. 3 să cârcălească

cârcăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălesc, imperf. 3 sg. cârcălea; conj. prez. 3 sg. și pl. cârcălească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrcăli (-lesc, -it), vb. – A strica, a face ceva de mîntuială. Creație expresivă (cf. Graur, BL, 91). După Pușcariu, Dacor., I, 595 și DAR, din sb. krkliti „a murdări”; acest ultim sens, care acolo este atribuit cuvîntului rom., nu este sigur. – Der. cîrcală (var. cricală), s. f. (lucru prost).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârcăli, cârcălesc, v.t.r. 1. A (se) perpeli. 2. A face ceva de mântuială. – Din srb. krkaliti „a murdări” (Pușcariu, DA, DEX).

cârcăli, cârcălesc, vb. tranz, refl. – 1. A (se) perpeli. 2. A face ceva pe jumătate, de mântuială. – Din srb. krkaliti „a murdări” (Pușcariu, DA, DEX); et. nesigură (MDA).

Intrare: cârcăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârcăli
  • cârcălire
  • cârcălit
  • cârcălitu‑
  • cârcălind
  • cârcălindu‑
singular plural
  • cârcălește
  • cârcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârcălesc
(să)
  • cârcălesc
  • cârcăleam
  • cârcălii
  • cârcălisem
a II-a (tu)
  • cârcălești
(să)
  • cârcălești
  • cârcăleai
  • cârcăliși
  • cârcăliseși
a III-a (el, ea)
  • cârcălește
(să)
  • cârcălească
  • cârcălea
  • cârcăli
  • cârcălise
plural I (noi)
  • cârcălim
(să)
  • cârcălim
  • cârcăleam
  • cârcălirăm
  • cârcăliserăm
  • cârcălisem
a II-a (voi)
  • cârcăliți
(să)
  • cârcăliți
  • cârcăleați
  • cârcălirăți
  • cârcăliserăți
  • cârcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • cârcălesc
(să)
  • cârcălească
  • cârcăleau
  • cârcăli
  • cârcăliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărcăli
  • cărcălire
  • cărcălit
  • cărcălitu‑
  • cărcălind
  • cărcălindu‑
singular plural
  • cărcălește
  • cărcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărcălesc
(să)
  • cărcălesc
  • cărcăleam
  • cărcălii
  • cărcălisem
a II-a (tu)
  • cărcălești
(să)
  • cărcălești
  • cărcăleai
  • cărcăliși
  • cărcăliseși
a III-a (el, ea)
  • cărcălește
(să)
  • cărcălească
  • cărcălea
  • cărcăli
  • cărcălise
plural I (noi)
  • cărcălim
(să)
  • cărcălim
  • cărcăleam
  • cărcălirăm
  • cărcăliserăm
  • cărcălisem
a II-a (voi)
  • cărcăliți
(să)
  • cărcăliți
  • cărcăleați
  • cărcălirăți
  • cărcăliserăți
  • cărcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • cărcălesc
(să)
  • cărcălească
  • cărcăleau
  • cărcăli
  • cărcăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârcăli, cârcălescverb

popular
  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pușcă alt cerb și-l puse-n frigare să se frigă, dar de-abia apucă să se cîrcălească oleacă și fură aci ortacii de la vînat. RETEGANUL, P. III 63. DLRLC
  • 2. tranzitiv Murdări. DEX '09 DEX '98
    sinonime: murdări
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.