6 definiții pentru curtenesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curtenesc, ~ească a [At: (a. 1679) IORGA, S. D. VI, 90 / V: ~tin- / Pl: ~ești / E: curtean + -esc] 1-2 Care provine de la curte (5) sau de la curtean (1-2). 3-4 Care aparține curții (5) sau curtenilor (1-2). 5-6 Referitor la curte (5) sau la curteni (1- 2). 7-8 Specific curții (5) sau curtenilor (1-2).

CURTENÉSC, -EÁSCĂ, curtenești, adj. De (la) curte (I 3), ca de la curte, de curtean. – Curtean + suf. -esc.

CURTENÉSC, -EÁSCĂ, curtenești, adj. De (la) curte (I 3), ca de la curte, de curtean. – Curtean + suf. -esc.

CURTENÉSC, -EÁSCĂ, curtenești, adj. De (la) curte, ca de la curte, de curtean. Avea strai curtenesc, Și-mi cîntă un cîntecel, Și nu-i cîntec curtenesc, Și-i cîntec împărătesc. PĂSCULESCU, L. P. 56.

CURTENÉSC, -EÁSCĂ adj. de curte. ◊ (despre poezia erotică a evului mediu și a Renașterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie. (< curtean + -esc)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curtenésc adj. m., f. curteneáscă; pl. m. și f. curtenéști

curtenésc adj. m., f. curteneáscă; pl. m. și f. curtenéști

Intrare: curtenesc
curtenesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtenesc
  • curtenescul
  • curtenescu‑
  • curtenească
  • curteneasca
plural
  • curtenești
  • curteneștii
  • curtenești
  • curteneștile
genitiv-dativ singular
  • curtenesc
  • curtenescului
  • curtenești
  • curteneștii
plural
  • curtenești
  • curteneștilor
  • curtenești
  • curteneștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)