CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele și nici nu a putut să-și desemneze un reprezentant. – Din fr. curatelle, lat. curatela.

curatelă sf [At: DA / Pl: ~le / E: fr curatelle, lat curatela] (Înv) Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane incapabile (fizic sau psihic) Cf epitropie, tutelă.

* CURATELĂ (pl. -le) sf. ⚖️ Sarcina curatorului [fr.].

CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela.

CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală avînd drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau a unei persoane condamnate la anumite pedepse. ◊ Expr. A pune (pe cineva) sub curatelă = a încredința (pe cineva) unui curator.

CURATELĂ s.f. Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. [< fr. curatelle].

CURATELĂ s. f. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. (< fr. curatelle, lat. curatela)

CURATELĂ ~e f. Instituție legală care administrează și ocrotește interesele unui minor sau ale unui adult incapabil. ◊ A pune (pe cineva) sub ~ a încredința pe cineva unui curator. /<fr. curatelle, lat. curatela

curatelă f. sarcina curatorului.

*curatélă f., pl. e (mlat. curatéla, format d. curator, îngrijitor, ca lat. tutéla, d. tutor). Jur. Funcțiunea de curator. A pune pe cineva supt curatelă, a-l pune supt puterea curatoruluĭ.

curatelă s. f., g.-d. art. curatelei; pl. curatele

curatelă s. f., g.-d. art. curatelei; pl. curatele

curatelă s. f., g.-d. art. curatelei; pl. curatele