4 definiții pentru curățitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURĂȚITOÁRE ~óri f. Mașină sau instalație pentru înlăturarea corpurilor străine dintr-un material (granular, pulverulent etc.). /a curăța + suf. ~toare

CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curățitoáre (mașină) s. f., g.-d. art. curățitórii; pl. curățitóri

curățitoáre (mașină) s. f., g.-d. art. curățitórii; pl. curățitóri

Intrare: curățitoare
curățitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățitoare
  • curățitoarea
plural
  • curățitori
  • curățitorile
genitiv-dativ singular
  • curățitori
  • curățitorii
plural
  • curățitori
  • curățitorilor
vocativ singular
plural