12 definiții pentru cunoscut (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care se cunoaște, care se știe. ♦ (Persoană) care poate fi ușor de recunoscut. 2. (Persoană) care a făcut cunoștință cu cineva. ♦ (Persoană) care se bucură de o anumită reputație, de notorietate. – V. cunoaște.

cunoscut2, ~ă [At: PSALT. 321/2 / Pl: ~uți, ~e / E: cunoaște] 1 a (D. un lucru sau un fapt) Care este știut de toată lumea. 2 a (D. ființe și lucruri) Remarcat. 3 a Stabilit în chip obiectiv. 4 a Apreciat. 5 a La care se pricepe cineva. 6 a Aflat2. 7 a Dedus2. 8 a Înțeles2. 9 a Simțit2. 10 a Obișnuit2. 11 a Luat la cunoștință. 12 a (D. opere, scriitori, artiști) Cu care cineva este familiarizat. 13 a (D. oameni) Care este știut de cineva. 14 a Recunoscut2. 15 a (D. un aspect) Care a mai fost văzut. 16 a (Înv; îe) A face ~ A prezenta pe cineva cuiva. 17 a (D. idei, pasiuni, îae) A prezenta. 18 a Al cărui caracter, defecte, calități sunt știute. 19 a (Înv) Descoperit2. 20 a Cu care cineva a avut relații sexuale. 21 a Declarat în fața instanței judecătorești. 22 a Asigurat2. 23 a Atestat2. 24 a Considerat2. 25 a (Îvp) Răsplătit2. 26 a (D. credință; îla) Răspândit. 27 a (Îal) Adus la cunoștință. 28 a (Îae) Prevenit. 29 a Renumit. 30 smf Persoană pe care o cunoaștem. 31 sm (Log) Element (sau fapt) pe care îl cunoaștem într-o judecată logică.

CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se cunoaște, care este știut. ♦ Care a mai fost văzut, care poate fi ușor recunoscut. 2. (Despre oameni) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște. ♦ Care se bucură de o anumită reputație; renumit. – V. cunoaște.

CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj. 1. Care se cunoaște, care este știut, despre care cineva are o idee clară. Nu există și nici nu poate exista absolut nici o deosebire principială între fenomen și lucrul în sine. Nu există decît diferența dintre cele cunoscute și cele necunoscute încă. LENIN, MAT. EMP. 107. ◊ (Substantivat) A merge de la cunoscut la necunoscut. ♦ Care a mai fost văzut sau știut o dată, care poate fi ușor recunoscut. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut. REBREANU, R. I 159. Nu cumva ți-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea... se uită mai cu băgare de samă și îndată cunoaște podul cel minunat din ceea lume, și palatul în care trăise ea cu Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 95. 2. (Despre persoane) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște, despre care se știe cine este. Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. CREANGĂ, A. 143. ◊ (Substantivat) Eu prieten cu Scarlat Măinescu?... Cunoscut, da! Nu prieten. C. PETRESCU, Î. II 115. Eu îs cunoscut și prietin al soțului dumitale. SADOVEANU, B. 96. ◊ Care se bucură de o anumită reputație (de obicei bună). V. celebru, renumit. Eu sînt fecior vestitului Strîmbă- Lemne... El era un om foarte învățat și cunoscut pe vremea lui. NEGRUZZI, S. I 245.

cunoscut a. și m. persoană cu care stăm în relațiuni: are mulți cunoscuți și amici.

cunoscút, -ă adj. Celebru, pe care-l știe lumea: om cunoscut. S. Persoană cunoscută, cunoștință: amiciĭ și cunoscuțiĭ. Fac cunoscut (fr. faire connaître), comunic: îțĭ fac cunoscut c’am venit, îțĭ fac cunoscută venirea mea. V. nobil, notabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cunoscút adj. m., s. m., pl. cunoscúți; adj. f., s. f. cunoscútă, pl. cunoscúte

cunoscút adj. m., s. m., pl. cunoscúți; f. sg. cunoscútă, pl. cunoscúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUNOSCÚT adj. 1. știut. (Lucruri ~.) 2. v. consacrat. 3. curent, frecvent, obișnuit, răspândit, uzual. (O expresie ~.) 4. familiar, știut. (Locuri ~.) 5. v. anumit.

CUNOSCUT adj. 1. știut. (Lucruri ~.) 2. consacrat, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.) 3. frecvent, obișnuit, răspîndit, uzual. (O expresie ~.) 4. familiar, știut. (Locuri ~.) 5. anumit, determinat, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cunoscut ca un cal breaz expr. (peior.) cunoscut foarte bine; notoriu.

Intrare: cunoscut (adj.)
cunoscut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cunoscut
  • cunoscutul
  • cunoscutu‑
  • cunoscu
  • cunoscuta
plural
  • cunoscuți
  • cunoscuții
  • cunoscute
  • cunoscutele
genitiv-dativ singular
  • cunoscut
  • cunoscutului
  • cunoscute
  • cunoscutei
plural
  • cunoscuți
  • cunoscuților
  • cunoscute
  • cunoscutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cunoscut, -ă cunoscută

  • 1. (Persoană) care se cunoaște, care se știe.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: necunoscut, -ă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu există și nici nu poate exista absolut nici o deosebire principială între fenomen și lucrul în sine. Nu există decît diferența dintre cele cunoscute și cele necunoscute încă. LENIN, MAT. EMP. 107.
      surse: DLRLC
    • A merge de la cunoscut la necunoscut.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Persoană) care poate fi ușor de recunoscut.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut. REBREANU, R. I 159.
        surse: DLRLC
      • Nu cumva ți-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea... se uită mai cu băgare de samă și îndată cunoaște podul cel minunat din ceea lume, și palatul în care trăise ea cu Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 95.
        surse: DLRLC
  • 2. (Persoană) care a făcut cunoștință cu cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. CREANGĂ, A. 143.
      surse: DLRLC
    • Eu prieten cu Scarlat Măinescu?... Cunoscut, da! Nu prieten. C. PETRESCU, Î. II 115.
      surse: DLRLC
    • Eu îs cunoscut și prietin al soțului dumitale. SADOVEANU, B. 96.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Persoană) care se bucură de o anumită reputație, de notorietate.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: renumit attach_file un exemplu
      exemple
      • Eu sînt fecior vestitului Strîmbă-Lemne... El era un om foarte învățat și cunoscut pe vremea lui. NEGRUZZI, S. I 245.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cunoaște
    surse: DEX '98 DEX '09