CUMULUS s. m. Formațiune de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, frecvenți în anotimpul cald. – Din fr., lat. cumulus.

cumulus sm [At: DA / Pl: ~uși / E: fr cumulus, lat cumulus] Formație de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos.

* CUMULUS sbst. 🌦 Îngrămădire de nori groși ce seamănă cu niște munți de zăpadă (🖼 1677) [fr. < lat.].

CUMULUS s. m. Formație de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos. – Din fr., lat. cumulus.

CUMULUS s. m. Formație de nori groși albicioși (semănînd cu niște munți acoperiți de zăpadă).

CUMULUS s. m. Formație de nori groși, albicioși. – Fr. cumulus (lat. lit. cumulus).

CUMULUS s.m. Formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată, izolate, al căror contur se modifică neîncetat, care, apărînd vara la înălțimi de peste 1000 m, prevestesc timpul frumos. [Pl. -uși. / < fr., lat. cumulus].

CUMULUS s. m. formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care vara prevestesc timpul frumos. (< fr., lat. cumulus)

CUMULUS m. Nori groși, albi, în formă de grămezi izolate, care prevestesc timp frumos. /<fr., lat. cumulus

*cúmulus n. (cuv. lat. care înseamnă „grămadă”). Fiz. Un fel de nourĭ în forma de grămezĭ care se rezolvă de ordinar în ploaĭe.

!cumulus s. m., pl. cumuluși

cumulus s. m.

cumulus s. m.