6 definiții pentru cumplitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumplitate sf [At: PANN, P. V. III, 74/1 / Pl: ~tăți / E: cumpli + -(i)tate] (Iuz) Zgârcenie execivă.

CUMPLITÁTE s. f. (Învechit) Zgîrcenie (excesivă). Despre cumplitate sau zgîrcenie. PANN, P. V. III 77.

cumplitate f. avariție extremă: de cumplitate multă trăia singur singurel PANN.

cumplitáte f. (d. cumplit). Vechĭ. Mare zgîrcenie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPLITÁTE s. v. avariție, calicenie, calicie, zgârcenie.

cumplitate s. v. AVARIȚIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE.

Intrare: cumplitate
cumplitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumplitate
  • cumplitatea
plural
  • cumplități
  • cumplitățile
genitiv-dativ singular
  • cumplități
  • cumplității
plural
  • cumplități
  • cumplităților
vocativ singular
plural