6 definiții pentru cuman (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMÁN, -Ă, cumani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Popor de neam turcic care, migrând dinspre est, la sfârșitul sec. XI s-a așezat pe teritoriul Țărilor Române, unde, în parte a fost asimilat de populația românească; persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține cumanilor (1), privitor la cumani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de cumani (1). – Din fr. coumanes.

cuman, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr cumanes] 1 smf Persoană aparținând unei populații turcice, care s-a așezat, în sec. XI, pe teritoriul țărilor românești, unde, în parte, a fost asimilată de autohtoni. 2 a Care aparține cumanilor (1). 3 a Referitor la cumani (1). 4 a Specific cumanilor (1). 5 a Care provine de la cumani (1).

CUMÁN, -Ă, cumani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații de neam turcic care, migrând dinspre est, în sec. XI s-a așezat pe teritoriul țărilor românești, unde, în parte a fost asimilată de populația românească. 2. Adj. Care aparține cumanilor (1), privitor la cumani. – Din fr. Cumanes.

Cumani m pl. popor de neam turco-tătar, care veni asupra Pecenegilor, ocupă Muntenia și Moldova în sec. XI-XIII, când fu alungat de Mongoli, Județul Teleorman și orașul Caracal poartă nume cumanice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumán adj. m., s. m., pl. cumáni; adj. f., s. f. cumánă, pl. cumáne

cumán s. m., adj. m., pl. cumáni; f. sg. cumánă, pl. cumáne

Intrare: cuman (s.m.)
cuman2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuman
  • cumanul
  • cumanu‑
plural
  • cumani
  • cumanii
genitiv-dativ singular
  • cuman
  • cumanului
plural
  • cumani
  • cumanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuman, -ă (persoană) cumană

  • 1. (la) plural Popor de neam turcic care, migrând dinspre est, la sfârșitul secolului XI s-a așezat pe teritoriul Țărilor Române, unde, în parte a fost asimilat de populația românească.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care face parte din acest popor.
      surse: DEX '09

etimologie: