4 definiții pentru culmiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.

CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.

culmiță sf [At: TEODORESCU, P. P. 614 / Pl: ~țe / E: culme + -iță] 1-2 (Șhp) Culme (1) (mică) Si: culmuliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culmíță s. f., g.-d. art. culmíței; pl. culmíțe

culmíță s. f., g.-d. art. culmíței; pl. culmíțe

Intrare: culmiță
culmiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culmiță
  • culmița
plural
  • culmițe
  • culmițele
genitiv-dativ singular
  • culmițe
  • culmiței
plural
  • culmițe
  • culmițelor
vocativ singular
plural

culmiță

  • 1. Diminutiv al lui culme.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Culme + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09