9 definiții pentru culegătoare (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.

CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.

CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care adună recolta de cereale, de fructe etc. Culegător de bumbac. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «de») Colecționar. Eminescu a fost un pasionat culegător de folclor. 3. Muncitor tipograf care compune în culegar textul carp urmează să fie imprimat; zețar. A intrat la un tipograf. La optsprezece ani era culegător. VLAHUȚĂ, O. A. I 147. [Heliade] creează tipografii și ziare, improvizează un personal de ucenici zețari, de ucenici culegători. MACEDONSKI, O. IV 118.

CULEGĂTÓR ~i m. 1) Lucrător care culege recolta. 2) tipogr. Muncitor specializat în culegerea literelor tipografice după manuscris; zețar. 3) rar Persoană care adună obiecte pentru colecție; colecționar. /a culege + suf. ~ător

culegătór, -oáre adj. Care culege, colector. Lucrătoru care adună literele și formează cuvintele la tipografie (zețar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culegătoáre s. f., g.-d. art. culegătoárei; pl. culegătoáre

culegătoáre s. f., g.-d. art. culegătoárei; pl. culegătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULEGĂTOÁRE s. (TIPOGR.) zețăriță.

CULEGĂTOARE s. (TIPOGR.) zețăriță.

Intrare: culegătoare (persoană)
culegătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culegătoare
  • culegătoarea
plural
  • culegătoare
  • culegătoarele
genitiv-dativ singular
  • culegătoare
  • culegătoarei
plural
  • culegătoare
  • culegătoarelor
vocativ singular
  • culegătoare
  • culegătoareo
plural
  • culegătoarelor

culegător, -oare culegătoare culegător

  • 1. Persoană care adună recolta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Culegător de bumbac.
      surse: DLRLC
  • 2. Cu determinări:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colecționar, -ă un exemplu
    exemple
    • Eminescu a fost un pasionat culegător de folclor.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • A intrat la un tipograf. La optsprezece ani era culegător. VLAHUȚĂ, O. A. I 147.
      surse: DLRLC
    • [Heliade] creează tipografii și ziare, improvizează un personal de ucenici zețari, de ucenici culegători. MACEDONSKI, O. IV 118.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Culege + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98