6 definiții pentru culă (pelerină)
Explicative DEX
CULĂ s.f. Pelerină cu glugă și cu mîneci largi purtată de unele ordine călugărești. [< fr. coule].
CULĂ s. f. pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. (< fr. coule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
culă s. f., g.-d. art. culei; pl. cule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
culă s. f., g.-d. art. culei; pl. cule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
culă s. f., g.-d. art. culei; pl. cule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
CULĂ s.f. 1. (Mold., ȚR) Turn, cupolă. A: Chioșchiul împăratului . . . iaste în culă mare împotriva porții saraiului. IM, 1754, 9v. B: Chioșchiul împăratului . . . este în culă mare împotriva porții saraiului. IM 1730, 14v. 2. (ȚR) Clădire fortificată. Iară de la Sti Pavel au făcut o culă din temelie, ca să fie de strajă. Gl, 20r; cf. ANON. CANTAC. Etimologie: tc. kule. Cf. bg., scr. kula.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
culă, culesubstantiv feminin
- 1. Pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. DN
etimologie:
- coule DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.