opțiuni
  • info

3 definiții pentru cuibărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUIBĂRIRE, cuibăriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei. – V. cuibări.

CUIBĂRIRE, cuibăriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei. – V. cuibări.

cuibărire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cuibări] 1 (D. păsări) Așezare în cuib Si: cuibărit1 (2). 2 (Pfm; fig) Așezare în culcuș Si: cuibărit1 (3). 3 Mușuroire a porumbului, a cartofilor etc. 4 (Reg) Scotocire. 5 (Pfm; fig) Așezare la loc ferit Si: cuibărit1 (6). 6 (Pfm; fig) Așezare comodă Si: cuibărit1 (7). 7 (Pfm; fig) Ghemuire într-un spațiu cald și moale Si: cuibărit1 (8). 8 (Pfm; fig) Pripășire. 9 Perioadă când (se) cuibăresc (1) păsările Si: cuibărit (10).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuibărire s. f. (sil. cui-), pl. cuibăriri

Intrare: cuibărire
cuibărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuibărire
  • cuibărirea
plural
  • cuibăriri
  • cuibăririle
genitiv-dativ singular
  • cuibăriri
  • cuibăririi
plural
  • cuibăriri
  • cuibăririlor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuibărire, cuibăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi cuibări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.