3 definiții pentru cuibărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUIBĂRIRE, cuibăriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei. – V. cuibări.
CUIBĂRIRE, cuibăriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei. – V. cuibări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuibărire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cuibări] 1 (D. păsări) Așezare în cuib Si: cuibărit1 (2). 2 (Pfm; fig) Așezare în culcuș Si: cuibărit1 (3). 3 Mușuroire a porumbului, a cartofilor etc. 4 (Reg) Scotocire. 5 (Pfm; fig) Așezare la loc ferit Si: cuibărit1 (6). 6 (Pfm; fig) Așezare comodă Si: cuibărit1 (7). 7 (Pfm; fig) Ghemuire într-un spațiu cald și moale Si: cuibărit1 (8). 8 (Pfm; fig) Pripășire. 9 Perioadă când (se) cuibăresc (1) păsările Si: cuibărit (10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuibărire s. f. (sil. cui-), pl. cuibăriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cuibărire, cuibăririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- cuibări DEX '98 DEX '09