8 definiții pentru cufundare acufundare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cufundare sf [At: (a. 1581) GCR I, 29/22 / Pl: ~dări / E: cufunda] 1 Scufundare. 2 (Pop) Înec. 3 (Pop) Aflare în dificultate. 4 (Pop) Acoperire prin inundare. 5 Prăbușirea terenului. 6 (Pop) Ascundere în groapă. 7 (Fig) Compromitere. 8 (Fig) Copleșire. 9 (Fig) Apus de astre. 10 (Pop) Dispariție.

CUFUNDÁRE, cufundări, s. f. Acțiunea de a (se) cufunda și rezultatul ei; afundare, scufundare, adâncire. – V. cufunda.

CUFUNDÁRE, cufundări, s. f. Acțiunea de a (se) cufunda și rezultatul ei; afundare, scufundare, adâncire. – V. cufunda.

CUFUNDÁRE, afundări, s. f. Acțiunea de a (se) cufunda; scufundare, adîncire.

acufundare sf vz cufundare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cufundáre s. f., g.-d. art. cufundắrii; pl. cufundắri

cufundáre s. f., g.-d. art. cufundării, pl. cufundări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUFUNDÁRE s. v. afundare.

CUFUNDARE s. adîncire, afundare, înfundare, scufundare. (~ picioarelor în zăpadă.)

Intrare: cufundare
cufundare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cufundare
  • cufundarea
plural
  • cufundări
  • cufundările
genitiv-dativ singular
  • cufundări
  • cufundării
plural
  • cufundări
  • cufundărilor
vocativ singular
plural
acufundare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acufundare
  • acufundarea
plural
  • acufundări
  • acufundările
genitiv-dativ singular
  • acufundări
  • acufundării
plural
  • acufundări
  • acufundărilor
vocativ singular
plural

cufundare acufundare

etimologie:

  • vezi cufunda
    surse: DEX '98 DEX '09