14 definiții pentru cuconiță coconiță coniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuconiță sf [At: DA / V: coc~ / Pl: ~țe / E: cucoană + -iță] 1-2 (Șhp) Cucoană (6) (tânără).

CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.

CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.

CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. (Și în forma coconiță sau prescurtat, familiar, coniță; pe cale de dispariție) Diminutiv al lui cucoană. 1. v. cucoană (1). Coniță!... Veniți aici la lumină. SEBASTIAN, T. 245. Coconiță... dumneata ai luat un capriț drept amor. NEGRUZZI, S. I 25. 2. v. cucoană (2). Aflînd că boierul nu este acasă și văzînd pe cuconița într-un cerdac... – începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Coniță-mare = cucoană-mare. Spuneați că vă duceți mîine la ceai la conița-mare. CAMIL PETRESCU, T. II 138. – Variante: coníță, coconíță s. f.

coconíță sf vz cuconiță

coníță1 sf vz cuconiță

COCONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

COCONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

COCONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

coconită f. cocoană tânără, titlu de onoare dat tinerelor fete de burghezi sau de nobili.

coconíță f., pl. e (d. cocoană, ca și ngr. kokkonitsa). Fam. Cocoană tînără. Domnișoară. – Maĭ fam. coniță. – În est cu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuconíță s. f., g.-d. art. cuconíței; pl. cuconíțe

cuconíță s. f., g.-d. art. cuconíței; pl. cuconíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUCONÍȚĂ s. v. sticlete.

Intrare: cuconiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuconiță
  • cuconița
plural
  • cuconițe
  • cuconițele
genitiv-dativ singular
  • cuconițe
  • cuconiței
plural
  • cuconițe
  • cuconițelor
vocativ singular
  • cuconiță
  • cuconițo
plural
  • cuconițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coconiță
  • coconița
plural
  • coconițe
  • coconițele
genitiv-dativ singular
  • coconițe
  • coconiței
plural
  • coconițe
  • coconițelor
vocativ singular
  • coconiță
  • coconițo
plural
  • coconițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coniță
  • conița
plural
  • conițe
  • conițele
genitiv-dativ singular
  • conițe
  • coniței
plural
  • conițe
  • conițelor
vocativ singular
  • coniță
  • conițo
plural
  • conițelor

cuconiță coconiță coniță

  • 1. Diminutiv al lui cucoană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Coniță!... Veniți aici la lumină. SEBASTIAN, T. 245.
      surse: DLRLC
    • Coconiță... dumneata ai luat un capriț drept amor. NEGRUZZI, S. I 25.
      surse: DLRLC
    • Aflînd că boierul nu este acasă și văzînd pe cuconița într-un cerdac... începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Coniță-mare = cucoană-mare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Spuneați că vă duceți mîine la ceai la conița-mare. CAMIL PETRESCU, T. II 138.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Cucoană + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09