12 definiții pentru cuconet coconet

coconét, ~eáță [At: VICIU, GL. / V: ~éte sm / Pl: (3) ~i / E: ns cf gogoneț, gogon] 1 a Rotund, plin și tare. 2 (Îs) Prune ~e (sau gogonețe) Corcodușe. 3 sm (Reg; lpl) Aluat de făină cu ouă. 4 sm (Reg) Instrument pentru ținerea fusului când se deapănă firul. 5 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morchella conica).

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.

COCONÉT s. n. v. cuconet.

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Și în forma coconet, cu înțeles colectiv; disprețuitor) Mulțime de cucoane. Studenții făcuseră scandal la teatru, unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franțuzească. PAS, Z. II 66. Fusese însurat printr-un complot... al coconetului. PETRESCU, Î. II 213. ♦ (La pl.) Cucoane. Unde sînt cuconeturile de la Crucea Roșie, care se fîțîiau gătite pe podul Mogoșoaiei? PAS, Z. II 113. Copii de care... au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și țoale mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125. – Variantă: coconét s. n.

cuconét (fam.) s. n., pl. cuconéturi

cuconét s. n., pl. cuconéturi

CUCONÉT ~uri n. pop. Mulțime de cucoane. /cucoană + suf. ~et

coconét, -eáță, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj.) rotund, plin și tare; gogoneț, goldan. 2. (s.m.) aluat de făină cu ouă; bighilușe. 3. instrument de ținere a fusului pentru depănarea firului de pe el.

coconét n., pl. urĭ (d. cocoană). Fam. Reuniune de cocoane, totalitatea cocoanelor. – În est cu-.

Intrare: cuconet
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuconet cuconetul
plural cuconeturi cuconeturile
genitiv-dativ singular cuconet cuconetului
plural cuconeturi cuconeturilor
vocativ singular
plural
coconet
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coconet coconetul
plural coconeturi coconeturile
genitiv-dativ singular coconet coconetului
plural coconeturi coconeturilor
vocativ singular
plural