6 definiții pentru cubist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUBÍST, -Ă, cubiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține cubismului, privitor la cubism; care se conformează regulilor și formelor cubismului. 2. S. m. și f. Adept al cubismului. – Din fr. cubiste.

CUBÍST, -Ă, cubiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține cubismului, privitor la cubism; care se conformează regulilor și formelor cubismului. 2. S. m. și f. Adept al cubismului. – Din fr. cubiste.

cubist, ~ă [At: ARDELEANU, U. D. 15 / Pl: ~iști, ~e / E: fr cubiste] 1 a Care aparține cubismului. 2 a Referitor la cubism. 3 a Specific cubismului. 4 a Care provine de la cubism. 5-6 smf, a (Artist) adept al cubismului.

CUBÍST, -Ă adj. Referitor la cubism; conform regulilor și formulelor cubismului. // s.m. și f. Artist care practică cubismul. [Cf. fr. cubiste].

CUBÍST, -Ă I. adj. referitor la cubism; conform principiilor estetice ale cubismului. II. s. m. f. artist care practică cubismul. (< fr. cubiste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cubíst adj. m., s. m., pl. cubíști; adj. f., s. f. cubístă, pl. cubíste

cubíst adj. m., s. m., pl. cubíști; f. sg. cubístă, pl. cubíste

Intrare: cubist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cubist
  • cubistul
  • cubistu‑
plural
  • cubiști
  • cubiștii
genitiv-dativ singular
  • cubist
  • cubistului
plural
  • cubiști
  • cubiștilor
vocativ singular
  • cubistule
  • cubiste
plural
  • cubiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cubist, -ă (persoană) cubistă

  • 1. Adept al cubismului.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Artist care practică cubismul.
    surse: DN

etimologie: