CUBIC, -Ă, cubici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De forma unui cub (1), privitor la cub. ◊ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici paralelipipede regulate, cu baza pătratică. ♦ Care conține puterea a treia a unei mărimi. 2. S. f. (Mat.) Curbă care reprezintă, într-un sistem de coordonate carteziene, o ecuație de gradul trei. – Din fr. cubique, lat. cubicus.

cubic, ~ă [At: H XVIII, 15 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cubique] 1 a Referitor la cub. 2 a Specific cubului. 3 Care aparține cubului. 4 a Care provine de la cub. 5 a (Îs) zahăr ~ Zahăr în formă de mici paralelipipede cu baza pătratică. 6 smf (Mar) Grămadă conținând 1 m³ de piatră măruntă, așezată pe marginea șoselei spre a fi așternută pe drum. 7 sf (Mat) Curbă de gradul al treilea.

CUBIC, -Ă, cubici, -ce, adj. De forma unui cub (1), Privitor la cub. ◊ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici paralelipipede regulate, cu baza pătratică. ♦ Care conține puterea a treia a unei mărimi. – Din fr. cubique, lat. cubicus.

CUBIC, -Ă, cubici, -e, adj. Care se referă la cub, de forma unui cub. Figură cubică. ▭ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici prisme regulate cu baza pătrată.

CUBIC, -Ă adj. Referitor la cub; ca un cub. ◊ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici prisme regulate. [Cf. fr. cubique].

CUBIC, -Ă I. adj. referitor la cub; în formă de cub. ♦ sistem ~ = sistem de cristalizare care prezintă câte patru axe de simetrie. II. s. f. (mat.) curbă de gradul al treilea. (< fr. cubique)

CUBIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are formă de cub. 2) Care ține de cub; propriu cubului. /<fr. cubique, lat. cubicus

cubic a. 1. ce ține de cub: figură cubică; 2. rădăcină cubică a unui număr care, ridicată la cub dă numărul propus: 3 e rădăcina cubică a lui 27.

*cúbic, -ă adj. (lat. cúbicus, vgr. kybikós). Relativ la cub: rădăcina cubică. În formă de cub saŭ apropiat de forma cubuluĭ: pavaj de peatră cubică (în realitate, e în formă de paralelipiped, ca și zahăru numit „cubic”, care, maĭ rar, se fabrică și’n formă exact cubică).

cubic adj. m., pl. cubici; f. cubică, pl. cubice

cubic adj. m., pl. cubici; f. cubică, pl. cubice

cubic adj. m., pl. cubici; f. sg. cubică, pl. cubice

CUBIC adj. (prin Olt.) mașinat, (înv.) cubicesc. (Zahăr ~.)

CUBIC adj. (prin Olt.) mașinat, (înv.) cubicesc. (Zahăr ~.)

cubice s. n. pl. (intl.) zaruri.