12 definiții pentru cub (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUB, (1,2) cuburi, s. n., (3) cubi, adj. 1. S. n. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. ♦ (Mat.) Puterea a treia a unui număr sau a unei mărimi.[1] 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. 3. Adj. (În sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.). – Din fr. cube, lat. cubus.

  1. Acest subsens și sensul 2. definesc aceeași noțiune. — gall

cub [At: C. PETRESCU, R. DR. 94 / Pl: ~uri / E: fr cube, lat cubus] 1 sn Corp geometric cu șase fețe pătrate egale. 2 sn (Pex) Obiect cu formă de cub (1). 3 sn (Mat) Produs al unui număr înmulțit prin pătratul său. 4-5 a (Îs) metru ~, centimetru ~ Unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui cub (2) cu latura de un metru, (centimetru etc.).

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. ♦ (Adjectival; în sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus.

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometria cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. Cubul lui 5 este 125. ◊ (Adjectival, în expr.) Metru cub (sau centimetru cub etc.) = unitate de măsură pentru volume, egală cu a unui solid cubic avînd latura de dimensiunea liniară respectivă.

CUB s.n. 1. Corp geometric care are șase fețe pătrate egale între ele. 2. Puterea a treia a unui număr sau a unei expresii. [< lat. cubus < gr. kybos – zar].

CUB s. n. 1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) cub = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă. (< fr. cube, lat. cubus)

CUB1 ~uri n. 1) Corp geometric care are șase pătrate egale. 2) Puterea a treia a unui număr sau a unei expresii matematice. /<fr. cube, lat. cubus

cub n. 1. Geom. corp solid cu șase fețe pătrate egale; 2. Aritm. produsul unui număr înmulțit cu pătratul său: cubul lui două e opt; 3. (metru), unitate de măsură pentru volume cu fiecare lature de un metru: sterul e un metru cub; 4. mic cub de joc ale cărui fețe sunt însemnate cu puncte.

cub n., pl. urĭ, și maĭ rar m. (lat. cubus, d. vgr. kýbos, cub). Geom. Corp solid cu șase fețe patrate egale: volumu unuĭ cub e egal cu lungimea uneĭ laturĭ a luĭ înmulțite de treĭ orĭ cu ĭa. Aritm. Cubu unuĭ număr saŭ un număr la cub, acest număr înmulțit de treĭ orĭ cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-că are formă de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doĭ metri cubĭ de nisip.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUB s. (GEOM.) hexaedru regulat.

Intrare: cub (s.n.)
cub1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cub
  • cubul
  • cubu‑
plural
  • cuburi
  • cuburile
genitiv-dativ singular
  • cub
  • cubului
plural
  • cuburi
  • cuburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cub (s.n.)

  • 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele; hexaedru regulat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cubul lui 5 este 125.
      surse: DLRLC
    • diferențiere matematică Puterea a treia a unui număr sau a unei mărimi.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: