10 definiții pentru ctitoricesc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CTITORICESC, -EASCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc.
ctitoricesc, ~ească a [At: URICARIUL I, 267 / Pl: ~ești / E: ctitorie + -esc] (Înv) 1-3 Ctitoresc (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CTITORICESC, -EASCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CTITORICESC, -EASCĂ, ciitoricești, adj. (Rar) De ctitor, care depinde de o ctitorie. Asemenea drepturi ctitoricești, nimic nu ne spune... prin ce fel de daruri sau de întăriri și le căpătase. ODOBESCU, S. I 416.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CTITORICESC ~ească (~ești) Care ține de un ctitor sau de o ctitorie; propriu unui ctitor sau unei ctitorii. /ctitor + suf. ~icesc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ctitoricésc, -eáscă adj. (vsl. ktitoričeskiĭ). Vechĭ. De ctitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ctitoresc, ~ească a [At: POLIZU / Pl: ~ești / E: ctitor + -esc] 1 Referitor la ctitor (1) Si: (înv) ctitoricesc (1). 2 Specific unui ctitor Si: (înv) ctitoricesc (2). 3 Care aparține unui ctitor (1). 4 Care provine de la un ctitor (1). 5 Care depinde de o ctitorie Si: (înv) ctitoricesc (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ctitoricesc (înv.) adj. m., f. ctitoricească; pl. m. și f. ctitoricești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ctitoricesc (rar) adj. m., f. ctitoricească; pl. m. și f. ctitoricești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ctitoricesc adj. m., f. ctitoricească; pl. m. și f. ctitoricești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A83) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ctitoricesc, ctitoriceascăadjectiv
- 1. Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. DEX '09 DLRLC
- Asemenea drepturi ctitoricești, nimic nu ne spune... prin ce fel de daruri sau de întăriri și le căpătase. ODOBESCU, S. I 416. DLRLC
-
etimologie:
- Ctitor + -icesc. DEX '98 DEX '09