crăi vi [At: N. TEST. (1648) / Pzi: ~esc / E: crai] (Îvp) 1-4 A fi crai (1-4). 5 A domni. 6 A conduce o țară.

‡ CRĂI (-ăesc) vb. intr. A domni [craiu].

crăiesc, ~ească [At: (a. 1595) IORGA, S. N. 12 / Pl: ~ești / E: crai + -esc] 1-4 (Înv) Referitor la crai (1-4). 5-8 (Înv) De crai (1-4). 9-12 (Înv) Propriu craiului (1-4). 13-16 (Înv) Dependent de crai (1-4). 17 (Înv; îc) Cezaro (sau chesaro) ~ Care aparține coroanei imperiale a Habsburgilor. 18 (Înv) Fiscal. 19-27 (Rar) De crai (27-35). 28 (Bot; reg; îc) Păr-~ Păr cu fructe de calitate superioară, galbene și lungi. 29 (Bot; reg; îae) Păr cu fructe rotunde și verzi, foarte bune la gust. 30-34 (Iht) Crăiete (1-5).

2) crăĭésc v. intr. Vechĭ. Domnesc.

crăiesc, -iască.