17 definiții pentru crâmpoți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂMPOȚI, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”).

crâmpoți [At: DA / V: crăm~, ~oti, crom~ / Pzi: esc / E: crâmpot] (Înv) 1-2 vtr A (se) rupe în fâșii inegale Si: a (se) crâmpota (1-2). 3-4 vtr A (se) tăia în bucăți inegale Si: a (se) crâmpota (3-4). 5 vt A mușca din pâine, în loc de a tăia felii Si: a (se) crâmpota (5). 6 vt A tăia neregulat o pânză Si: a (se) crâmpota (6). 7 vt A fragmenta. 8 vt A sfârteca. 9 vt A măcelări. 10 vt A mânca dezordonat Si: a crâmpota (10). 11 (Fig; d. buze) A săruta cu patimă (mușcând).

CRÂMPOȚI, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, et. nec.).

A CRÂMPOȚI ~esc tranz. reg. 1) (obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. 2) A mânca puțin, luând de ici, de colo câte o bucățică. /Orig. nec.

crâmpoțì v. Mold. a tăia in bucăți lungărețe, a, sfâșia: a ucis iezii și i-a crâmpoțit CR.

CRÎMPOȚI, crîmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A tăia, a rupe, a sfîrteca, a sfîșia în bucăți inegale, a ciopîrți, a îmbucătăți. A găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crîmpoțit de le-am plins de milă. CREANGĂ, P. 30. ♦ A mînca fără rînduială, de ici și de colo, cîte puțin. Dați-vă deoparte măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea, ziseră atunci Flămînzilă și Setilă, care așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. – Variantă: crompoți (SBIERA, P. 74) vb. IV.

crîmpotésc (Munt.) și -țésc (Mold. Trans.) v. tr. (d. crîmpot). Prefac în crîmpote, în crîmpeĭe, rup, sfîșiĭ: crîmpoțit de gîndurĭ negre (Rebr. 257), reviste crîmpoțite și cărțĭ șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Scurtez, execut un crîmpeĭ, încep un lucru: de abea am crîmpoțit rochia asta. – Și crompoțesc. V. cĭumpăvesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crâmpoți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, 3 sg. crâmpoțește, imperf. 1 crâmpoțeam; conj. prez. 1 sg. să crâmpoțesc, 3 să crâmpoțească corectat(ă)

crâmpoți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, imperf. 3 sg. crâmpoțea; conj. prez. 3 să crâmpoțească corectat(ă)

crâmpoți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, imperf. 3 sg. crâmpoțea; conj. prez. 3 sg. și pl. crâmpoțească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÂMPOȚI vb. v. ciopârți sfârteca, sfâșia.

crîmpoți vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

Intrare: crâmpoți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâmpoți
  • crâmpoțire
  • crâmpoțit
  • crâmpoțitu‑
  • crâmpoțind
  • crâmpoțindu‑
singular plural
  • crâmpoțește
  • crâmpoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâmpoțesc
(să)
  • crâmpoțesc
  • crâmpoțeam
  • crâmpoții
  • crâmpoțisem
a II-a (tu)
  • crâmpoțești
(să)
  • crâmpoțești
  • crâmpoțeai
  • crâmpoțiși
  • crâmpoțiseși
a III-a (el, ea)
  • crâmpoțește
(să)
  • crâmpoțească
  • crâmpoțea
  • crâmpoți
  • crâmpoțise
plural I (noi)
  • crâmpoțim
(să)
  • crâmpoțim
  • crâmpoțeam
  • crâmpoțirăm
  • crâmpoțiserăm
  • crâmpoțisem
a II-a (voi)
  • crâmpoțiți
(să)
  • crâmpoțiți
  • crâmpoțeați
  • crâmpoțirăți
  • crâmpoțiserăți
  • crâmpoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • crâmpoțesc
(să)
  • crâmpoțească
  • crâmpoțeau
  • crâmpoți
  • crâmpoțiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crompoți
  • crompoțire
  • crompoțit
  • crompoțitu‑
  • crompoțind
  • crompoțindu‑
singular plural
  • crompoțește
  • crompoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crompoțesc
(să)
  • crompoțesc
  • crompoțeam
  • crompoții
  • crompoțisem
a II-a (tu)
  • crompoțești
(să)
  • crompoțești
  • crompoțeai
  • crompoțiși
  • crompoțiseși
a III-a (el, ea)
  • crompoțește
(să)
  • crompoțească
  • crompoțea
  • crompoți
  • crompoțise
plural I (noi)
  • crompoțim
(să)
  • crompoțim
  • crompoțeam
  • crompoțirăm
  • crompoțiserăm
  • crompoțisem
a II-a (voi)
  • crompoțiți
(să)
  • crompoțiți
  • crompoțeați
  • crompoțirăți
  • crompoțiserăți
  • crompoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • crompoțesc
(să)
  • crompoțească
  • crompoțeau
  • crompoți
  • crompoțiseră
crâmpoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crămpoți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâmpoți, crâmpoțescverb

  • 1. regional A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crîmpoțit de le-am plîns de milă. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
    • 1.1. A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mânca
      • format_quote Dați-vă deoparte măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea, ziseră atunci Flămînzilă și Setilă, care așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. DLRLC
etimologie:
  • crâmpot (puțin folosit, „bucată”). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.