O definiție pentru crâgnire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRÎGNI vb. IV v. crîcni.
Intrare: crâgnire
crâgnire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
crâcni, crâcnescverb
- 1. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu admite să crîcnească nimeni. REBREANU, R. I 188. DLRLC
- Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. BUJOR, S. 93. DLRLC
- O dată să-i pună mîna pe gît și nu mai crîcnește! SLAVICI, O. I 340. DLRLC
- Cum poci eu să crîcnesc? PANN, P. V. III 115. DLRLC
- 1.1. A spune, a dezvălui o taină. DLRLC
- Midas-Împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul, dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva. ISPIRESCU, U. 111. DLRLC
-
-
etimologie:
- Cârc + sufix -ni. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.