9 definiții pentru crușeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crușea sf [At: I. CR. II, 70 / V: ~a~ / Pl: ~eli / E: cruși + -eală] (Reg) 1-2 Argăseală (1-2). 3 Vopsea roșie.

CRUȘEÁLĂ s. f. (Reg.) Argăseală. – Cruși + suf. -eală.

CRUȘEÁLĂ s. f. (Reg.) Argăseală. – Cruși + suf. -eală.

CRUȘEÁLĂ s. f. (Regional) Prelucrare a pieilor de animale, macerate în extracte de scoarță de stejar sau de salcie ori în soluții chimice speciale; (concretizat) lichid cu care se argăsesc (p. ext. se colorează) pieile; argăseală. – Pronunțat: -șea-.

crușeală f. Mold. tăbăcirea pieilor.

crușeálă f., pl. elĭ. Est. Dubeală (coajă de stejar cu apă de var). – Pop. -șálă (ca greșală).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crușeálă (reg.) s. f., g.-d. art. crușélii; pl. crușéli

crușeálă s. f., g.-d. art. crușélii; pl. crușéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUȘEÁLĂ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.

crușea s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT.

Intrare: crușeală
crușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crușea
  • crușeala
plural
  • crușeli
  • crușelile
genitiv-dativ singular
  • crușeli
  • crușelii
plural
  • crușeli
  • crușelilor
vocativ singular
plural

crușeală

etimologie:

  • Cruși + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98