CROTAL², crotale, s. n. Castanietă. – Din ngr. krotalon.

crotal² sn [At: LTR / E: ngr χρόταλον „zurgălău”] Cercel metalic inscripționat, pentru marcarea animalelor la ureche.

crotal¹ [At: ȘINCAI, ap. DA / Pl: ~e sn, ~i sm / E: fr crotale, ngr χρόταλον] 1 (Înv) sn Castaniete compuse din două tăblițe de fier sau de lemn. 2 sm (Zlg; reg) Șarpe-cu-clopoței.

CROTAL I. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței. II. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)

crotal¹ (castanietă) s. n., pl. crotale

crotal² (castanietă) s. n., pl. crotale

crotal (un fel de castaniete) s. n., pl. crotale

crotale (< it. crotali; engl. crotales; fr. crotales; germ. Zymbelstern), talgere* mici din metal de diferite dimensiuni ( de la 6-15 cm ø), a căror vechime se pierde în antichitate. Fiecare c. are un sunet precis. Berlioz, prin lucrarea sa Romeo și Julieta, le-a introdus în orch. simf. Echiv. fr. cymbales antiques.