CRONOBIOLOGIE s. f. știință care studiază caracteristicile temporale ale fenomenelor biologice. (< germ. Chronobiologie)

cronobiologie s. f. Știința ritmurilor biologice ◊ „Anumite fenomene și reacții fiziologice sunt influențate sau nu de clipa când au fost provocate? Este întrebarea la care își propune să răspundă cronobiologia. Studiul acestor probleme vizează posibilitatea de a prevedea ora cea mai propice pentru luarea unui medicament sau ora când riscul îmbolnăvirii este cel mai mare.” Mag. 5 VII 75 p. 4 (din crono- + biologie; cf. it. cronobiologia; DPN 1983; C. Lupu în CL 1/83 p. 5)

cronobiologie s. f. → biologie

CRONO- „timp, durată, temporalitate”. ◊ gr. khronos „timp, durată” > fr. chrono-, germ. id., engl. id., it. crono- > rom. crono-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiul științific al ritmurilor biologice ale viețuitoarelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de timp; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., înregistrare fotografică a unei mișcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument pentru înregistrarea duratelor de desfășurare a evenimentelor, fenomenelor, operațiilor etc. 2. Aparat automat de precizie, utilizat la verificarea funcționării cronometrelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Totalitatea operelor în care faptele sînt prezentate cronologic. 2. Figură de stil care constă în descrierea temporală a unor momente sau evenimente; ~gram (v. -gram), s. n., cronogramă* (1); ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Informație dată de literele unei inscripții, ale unei fraze etc., care au și o semnificație numerală, reprezentînd cifre romane; sin. cronogram. 2. Historiogramă*; ~hidroizopletă (v. hidro-₁, v. izo-, v. -pletă), s. f., cronoizopletă a umidității; ~izopletă (v. izo-, v. -pletă), s. f., linie care unește pe o hartă punctele cu aceeași umiditate; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu datarea evenimentelor istorice în vederea stabilirii succesiunii acestora. 2. Istoria vieții unui ecosistem, alcătuită din aspecte filogenetice și aspecte bionomice; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele pentru măsurarea timpului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument de precizie, folosit pentru măsurarea intervalelor de timp; ~profesiogramă (v. profesio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică în timpul unei activități, cu determinarea duratei în timp a fiecărei operații componente; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp; ~taraxie (v. -taraxie), s. f., confuzie în orientarea temporală, asociată cu incapacitatea de a identifica datele și de a le aprecia durata timpului; ~trop (v. -trop), adj., referitor la regularitatea unui ritm.

CRONOBIOLOGÍE (< fr.; {s} crono + {i} bio + gr. logos „știință”) s. f. Știință care studiază caracteristicile temporare ale fenomenelor biologice. Este constituită din mai multe ramuri: cronofiziologia, cronopatologia, cronotoxicologia etc.