CROMIZARE, cromizări, s. f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel sau de fontă, în vederea sporirii rezistenței la coroziune și la uzură a acesteia. – Din cromiza.

cromizare sf [At: DEX² / Pl: ~zări / E: cromiza] Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel, pentru creșterea rezistenței la coroziune și la uzură.

CROMIZARE, cromizări, s. f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de oțel sau de fontă, în vederea rezistenței la coroziune și la uzură a acesteia. – Din cromiza.

CROMIZARE s.f. Tratament termochimic de îmbogățire cu crom a stratului superficial al unor piese metalice pentru a le face mai rezistente la oxidare, coroziune și uzură. [< cromiza].

CROMIZARE s. f. tratament termochimic de cementare cu crom. (< cromiza)

cromizare s. f., g.-d. art. cromizării; pl. cromizări

cromizare s. f., g.-d. art. cromizării; pl. cromizări

cromizare s. f., g.-d. art. cromizării; pl. cromizări