8 definiții pentru croit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROÍT s. n. Faptul de a croi2.V. croi2.

croit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: croi1] 1-25 Croire (1-25). 26 Îndeletnicirea de a croi.

CROÍT s. n. Faptul de a croi2. – V. croi2.

CROÍT s. n. Faptul de a croi; croire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CROÍT s. croire, (Transilv.) săbăire, săbăit. (~ al unei haine.)

CROIT s. croire, (Transilv.) săbăire, săbăit. (~ al unei haine.)

Intrare: croit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croit
  • croitul
  • croitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • croit
  • croitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

croit (s.n.)

etimologie: