CRISTALIZAȚIE, cristalizații, s. f. (Rar) Cristalizare. [Var.: cristalizațiune s. f.] – Din fr. cristallisation.

cristalizație sf [At: DA / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr cristallisation] (Înv) 1-3 Cristalizare (1-3).

CRISTALIZAȚIE, cristalizații, s. f. Cristalizare. [Var.: cristalizațiune s. f.] – Din fr. cristallisation.

CRISTALIZAȚIE s.f. Cristalizare. [Gen. -iei, var. cristalizațiune s.f. / < fr. cristallisation].

CRISTALIZAȚIE s. f. cristalizare. (< fr. cristallisation)

cristalizațiune sf vz cristalizație

* CRISTALIZAȚIUNE, * CRISTALIZAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) cristaliza, fenomen prin care un corp trece de la starea gazoasă sau lichidă la starea solidă, luînd forme geometrice (🖼 1591) ¶ 2 Îngrămădire de cristale [fr.].

CRISTALIZAȚIUNE s.f. v. cristalizație.

cristalizați(un)e f. 1. acțiunea de a (se) cristaliza; 2. grămadă de cristale.

*cristalizațiúne f. (d. cristalizez). Acțiunea de a saŭ de a se cristaliza. – Și -áție, dar ob. -áre.

cristalizație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. cristalizația (desp. -ți-a), g.-d. art. cristalizației; pl. cristalizații, art. cristalizațiile (desp. -ți-i-)

cristalizație (rar) (-ți-e) s. f., art. cristalizația (-ți-a), g.-d. art. cristalizației; pl. cristalizații, art. cristalizațiile (-ți-i-)

cristalizație s. f. (sil. -ți-e), art. cristalizația (sil. -ți-a), g.-d. art. cristalizației; pl. cristalizații, art. cristalizațiile (sil. -ți-i-)

CRISTALIZAȚIE s. v. cristalizare. (~ unei substanțe.)

CRISTALIZAȚIE s. (FIZ.) cristalizare. (~ unei substanțe.)