8 definiții pentru cristalin (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

cristalin, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 316 / Pl: ~i, ~e și (sn) ~uri / E: fr cristallin] 1 a (D. roci) Din cristal (1). 2-4 a Ca cristalul (1-3). 5 a Specific cristalului (1). 6 a Referitor la cristal (1). 7 a Care aparține cristalului (1). 8 a Care provine de la cristal (1). 9 sn (Atm) Partea lenticulară a ochiului care se află îndărătul irisului și aduce pe retină imaginea obiectelor Si: (înv) cristal (6). 10 sn Ansamblu sau formație de șisturi cristaline (1) dintr-o regiune. 11 a (D. podișuri, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline (1).

CRISTALÍN1, cristaline, s. n. Parte a ochiului avînd aspectul unei lentile transparente biconvexe, care este așezată îndărătul irisului.

CRISTALÍN s.n. Corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cristallin].

CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin)

CRISTALÍN2 ~e n. Parte a ochiului, de forma unei lentile transparente, biconvexe, situată în spatele irisului. /<fr. cristallin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cristalín2 s. n., pl. cristalíne

cristalín s. n., pl. cristalíne/cristalínuri

Intrare: cristalin (s.n.)
cristalin2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cristalin
  • cristalinul
  • cristalinu‑
plural
  • cristaline
  • cristalinele
genitiv-dativ singular
  • cristalin
  • cristalinului
plural
  • cristaline
  • cristalinelor
vocativ singular
plural
cristalin3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cristalin
  • cristalinul
  • cristalinu‑
plural
  • cristalinuri
  • cristalinurile
genitiv-dativ singular
  • cristalin
  • cristalinului
plural
  • cristalinuri
  • cristalinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cristalin (s.n.)

  • 1. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: