11 definiții pentru crezământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.

CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.

CREZĂMÂNT n. 1) v. CREZARE. 2) Înțelegere față de nevoile cuiva. ◊ A da ~ a da crezare. /a crede + suf. ~ământ

crezământ n. încredere: nu-i da crezământ.

crezămănt sn [At: PANN, P. V. I, 123 /8 / Pl: ~uri / E: crede + -ământ] (Înv) 1 Încredere. 2 (Îlav) Cu ~ Cu adevărat. 3 (Îe) A da (sau a pune) ~ A da crezare. 4 (Îe) A afla (sau a avea) ~ A se bucura de încredere. 5 Acceptare. 6 Înțelegere. 7 Considerație. 8 Milă.

CREZĂMÎ́NT s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Crezare. Nu lua acest aer de blîndețe feciorească și de crezămînt. NEGRUZZI, S. III 352. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezămînt (rar crezămîntul) = a da crezare. Nu punea crezămînt pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU, L. 121. Rău la turci Că le părea: Crezămîntul Toți îi da, Numai unul Nu credea. TEODORESCU, P. P. 637. A afla (sau a avea) crezămînt = a se bucura de încredere din partea cuiva, a fi crezut. Pîra ei află crezămînt; eu nici că cerc a mă dezvinovăți. RETEGANUL, P. V 83. ◊ Loc. adv. Cu crezămînt = cu adevărat, într-adevăr. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. 2. Înțelegere (față de cineva sau ceva), considerație, milă. Înjuri ce-avem noi drag și sfînt; Nici milă n-ai, nici crezămînt. COȘBUC, P. I 208.

crezămî́nt n., pl. inte (d. cred, crez, ca scăzămînt d. scad, scaz). Credință, încredere: nu-țĭ daĭ crezămînt, n’aĭ crezămînt la mine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crezămấnt (înv.) s. n., pl. crezămínte

crezământ s. n., pl. crezămínte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREZĂMÂNT s. v. încredere.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crezămấnt, crezăminte, s.n. – (înv.) Crezare, încredere. – Din crede + suf. -ământ (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: crezământ
crezământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crezământ
  • crezământul
  • crezământu‑
plural
  • crezăminte
  • crezămintele
genitiv-dativ singular
  • crezământ
  • crezământului
plural
  • crezăminte
  • crezămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)