CRETON, (2) cretoane, s. n. 1. Țesătură imprimată, plină, rezistentă și deasă, fabricată mai ales din in sau din cânepă și folosită pentru huse de mobilă, draperii etc. 2. (La pl.) Sorturi de creton (1). – Din fr. cretonne.

creton sn [At: GÎRLEANU, N. / Pl: ~uri și ~oane / E: fr cretonne] (Cmr) Țesătură imprimată, rezistentă și groasă, cu băteală de cânepă și urzeală de in, pentru huse, draperii etc.

CRETON, cretoane, s. n. Țesătură imprimată, plină, rezistentă și deasă, fabricată mai ales din in sau din cânepă și folosită pentru huse de mobilă, draperii etc. – Din fr. cretonne.

CRETON s. n. Țesătură înflorată, tare și deasă, făcută mai ales din in sau din cînepă. Perdea de creton. Creton pentru mobile.

CRETON s.n. Țesătură imprimată din fire de in sau de bumbac. [< fr. cretonne, cf. Creton – sat în Normandia].

CRETON s. n. țesătură imprimată din fire de in sau de bumbac pentru huse de mobilă, draperii etc. (< fr. crétonne)

CRETON n. Țesătură rezistentă, de bumbac sau de in, folosită la mobilă. /<fr. cretonne

creton n. pânză foarte trainică a cării bătătură e de cânepă și urzeala de in.

*cretón n., pl. oane și urĭ (fr. cretonne, de la Creton, un sat din Normandia). Un fel de pînză groasă cu desemne care se întrebuințează la făcut perdele.la îmbrăcat mobilele ș. a.

creton s. n., (sorturi) pl. cretoane

creton s. n., (sorturi) pl. cretoane

creton s. n., (sorturi) pl. cretoane