11 definiții pentru crescător (adj.)

CRESCĂTÓR, -OÁRE, crescători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care crește. 2. S. m. și f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea animalelor. ♦ (Rar) Părinte adoptiv. – Crește + suf. -ător.

CRESCĂTÓR, -OÁRE, crescători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care crește. 2. S. m. și f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea animalelor. ♦ (Rar) Părinte adoptiv. – Crește + suf. -ător.

CRESCĂTÓR1, -OÁRE, crescători, -oare, adj. Care crește. Numere crescătoare.

CRESCĂTÓR2, -OÁRE, crescători, -oare, s. m. și f. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Persoană (mai rar întreprindere sau gospodărie) care se ocupă cu creșterea animalelor. Printre măsurile inițiate de partid și guvern se prevede acordarea unui puternic sprijin gospodăriilor colective și întovărășirilor agricole ca acestea să devină mari crescătoare de vite. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. ◊ (Adjectival) În regiunile în care creșterea vitelor constituie ocupația principală a țărănimii muncitoare,, organele de partid și de stat trebuie să sprijine crearea de întovărășiri de creștere a vitelor și de gospodării colective, crescătoare de animale. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 56. ♦ (Rar) Cel care crește un copil străin; părinte adoptiv. Și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui și- crescătorii săi, baba și moșneagul. CREANGĂ, P. 102.

crescătór adj. m., s. m., pl. crescătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. crescătoáre

crescătór adj. m., s. m., pl. crescătóri; f. sg. și pl. crescătoáre

Crescător ≠ descrescător

CRESCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea animalelor. ~ de porci. /a crește + suf. ~ător

CRESCĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care crește. Numere ~oare. /a crește + suf. ~ător

crescător a. și m, care crește sau dă creștere: părinții împărătesei și crescătorii săi CR.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crescătór-îngrijitór, -toáre s.m.f. Persoană calificată în creșterea și îngrijirea animalelor ◊ „Printre proaspeții absolvenți ai cursurilor de un an se numără și câteva femei: 14 (dintr-un total de 45) s-au calificat în meseria de crescător-îngrijitor de porcine, 9 (din 26) în aceea de crescător-îngrijitor de taurine, 75 la sută din absolvenții cursurilor pentru lucrătorii din complexele de vaci și păsări au fost femei.” Sc. 15 IV 77 p. 3 (din crescător + îngrijitor)

Intrare: crescător (adj.)
crescător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crescător crescătorul crescătoare crescătoarea
plural crescători crescătorii crescătoare crescătoarele
genitiv-dativ singular crescător crescătorului crescătoare crescătoarei
plural crescători crescătorilor crescătoare crescătoarelor
vocativ singular
plural