28 de definiții pentru creițar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREIȚAR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițar, crițar s. m.] – Din magh. krajczár.

CREIȚAR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițar, crițar s. m.] – Din magh. krajczár.

creițar sm [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (îrg) crăi~, crăițariu, crăț~, creț~, cri~, graiță, gr~, gri~ / Pl: ~i / E: ger Kreuzer, mg krajcár] (Trs; Buc) 1 (Iuz) Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin. 2-4 (Pgn; lpl) Bani (mărunți sau) (puțini). 5 (Spc; înv) Taxă pentru transportul scrisorilor cu poșta.

CREIȚAR, creițari, s. m. (Învechit, Transilv., Bucov.) Monedă mică de aramă în uz înainte de primul război mondial și valorînd a suta parte dintr-un fiorin; ban, gologan (de valoare neînsemnată). Busuioc și izmă creață a adus cumătră dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. – Pronunțat: crei-. – Variante: crăițar (PAS, L. I 166, GHICA, A. 412), crițar (RETEGANUL, P. III 18) grițar (MARIAN, S. 123) s. m.

creițar m. 1. monedă austriacă de argint sau de aramă; 2. gologan. [Nemț. KREUTZER].

CRĂIȚAR s. m. v. creițar.

CRIȚAR s. m. v. creițar.

crăițár m. (pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcár, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă monetă austro-ungurească în valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 helerĭ. V. heler). Gologan (Olt.). – Și crițar și grițar (Trans.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creițar (înv., reg.) (desp. crei-) s. m., pl. creițari

creițar (crei-) s. m., pl. creițari

creițar s. m. (sil. crei-), pl. creițari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREIȚAR s. (reg.) crucer. (~ul era o monedă de argint sau de aramă.)

CREIȚAR s. (reg.) crucer. (~ era o monedă de argint sau de aramă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

creițar (creițari), s. m.1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

creițar, creițari, s.m. – (reg.) Monedă de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria și Transilvania până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un florin (DAR). – Din germ. Kreuzer < germ. Kreuz „cruce” (Borcea, cf. DER; Șăineanu, MDA), prin intermediul magh. krajcár (DA, cf. DER; DEX, MDA).

creițar, -i, s.m. – Emisiune monetară a împăraților Casei de Habsburg (1624-1716); subdiviziune a talerului. – Din germ. Kreuzer, prin intermediul magh. krajcár (DA cf. DER).

grițar, s.f. – v. grăiță („monedă”).

grițar, s.f. – v. grăiță.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: creițar
  • silabație: crei-țar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creițar
  • creițarul
  • creițaru‑
plural
  • creițari
  • creițarii
genitiv-dativ singular
  • creițar
  • creițarului
plural
  • creițari
  • creițarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăițar
  • crăițarul
  • crăițaru‑
plural
  • crăițari
  • crăițarii
genitiv-dativ singular
  • crăițar
  • crăițarului
plural
  • crăițari
  • crăițarilor
vocativ singular
plural
raiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crâițar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crăițariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crițar
  • crițarul
  • crițaru‑
plural
  • crițari
  • crițarii
genitiv-dativ singular
  • crițar
  • crițarului
plural
  • crițari
  • crițarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grițar
  • grițarul
  • grițaru‑
plural
  • grițari
  • grițarii
genitiv-dativ singular
  • grițar
  • grițarului
plural
  • grițari
  • grițarilor
vocativ singular
plural
greițar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creițar, creițarisubstantiv masculin

  • 1. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul secolul XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crucer
    • format_quote Busuioc și izmă creață a adus cumătra dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. DLRLC
    • format_quote Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.