8 definiții pentru crețesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crețesc am [At: DA / E: Crețu + -esc] 1-2 (Pop; îs) Măr ~ (Specie de) măr autohton, mare, turtit, cu coaja verzuie sau gălbuie, acoperită parțial cu dungi roșii, cu gust acrișor și cu aromă specifică.

CREȚÉSC, crețești, adj. (În sintagma) Măr crețesc = varietate de mere autohtone, mari, turtite, cu coaja verzuie sau gălbuie acoperită parțial cu dungi roșii, cu gust acrișor și cu aromă specifică. – Creț + suf. -esc.

CREȚÉSC, crețești, adj. (În sintagma) Măr crețesc = varietate de mere autohtone, mari, turtite, cu coaja verzuie sau gălbuie acoperită parțial cu dungi roșii, cu gust acrișor și cu aromă specifică. – Creț + suf. -esc.[1]

  1. Este evident că adj. poate fi atât m. (meri crețești) cât și n. (mere crețești). — gall

CREȚÉSC, crețești, adj. n. (Numai în expr.) Măr crețesc = varietate de mere cu coaja verzuie sau gălbuie, acoperită parțial cu dungi roșii, cu miezul suculent, cu gust acrișor și cu o aromă specifică.

crețesc a. măr crețesc, varietate cu pielea încrețită și cu gust acrișor.

crețésc, -eáscă adj. (d. creț, după aspectu cojiĭ cînd le păstrezĭ). Mere crețeștĭ, un fel de mere foarte gustoase maĭ micĭ de cît cele domneștĭ și care se zbîrcesc puțin după cules.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crețésc adj. m.; pl. m. și f. crețéști[1]

  1. Este evident că forma de pl. f. se referă de fapt la sensul neutru (mere crețești). — gall

crețésc adj. n., pl. crețéști

Intrare: crețesc
crețesc1 (adj.m.) adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crețesc
  • crețescul
  • crețescu‑
plural
  • crețești
  • crețeștii
genitiv-dativ singular
  • crețesc
  • crețescului
plural
  • crețești
  • crețeștilor
vocativ singular
plural
crețesc2 (adj.n.) adjectiv neutru
adjectiv neutru (AN26-ști)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crețesc
  • crețescul
  • crețescu‑
plural
  • crețești
  • crețeștile
genitiv-dativ singular
  • crețesc
  • crețescului
plural
  • crețești
  • crețeștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crețesc

  • 1. (în) sintagmă Măr crețesc = varietate de mere autohtone, mari, turtite, cu coaja verzuie sau gălbuie acoperită parțial cu dungi roșii, cu gust acrișor și cu aromă specifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Creț + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09