CRAP, crapi, s. m. Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu solzii mari, argintii-ruginii, cu buza groasă și cu două perechi de mustăți pe falca superioară (Cyprinus carpio). – Din bg., sb. krap.

crap sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: srb krap, bg крап] 1 Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu solzii mari, argintii-aurii, cu buza groasă și cu două perechi de mustăți pe falca superioară Si: (reg) ciortan, ciortănaș, ciorto-crap, ciuciulean (Cyprinus carpio). 2 (Pfm; îe) Cap de ~, creieri de iepure Cap mare, minte puțină. 3 (Îc) ~-box Varietate de crap (1). 4 (Îc) ~-ghebos Varietate de crap (Ghibonius) (1). 5 (Îc) ~-gol (sau golaș ori lin) Încrucișare de lin și crap. 6 (Reg; îc) ~ săltăreț (sau sulednic) Peștele Cyprinus hungarius Si: (reg) călăuz, olocar, sulac, sulă, sulinar, suloi, șuet, ulucar. 7 (Ast; pop) Constelație nedefinită mai îndeaproape.

CRAP, crapi, s. m. Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu solzii mari, argintii-ruginii, cu buza groasă și cu două perechi de mustăți pe falca superioară (Cyprinus carpio). – Din bg., scr. krap.

CRAP, crapi, s. m. Pește de apă dulce, foarte răspîndit în apele curgătoare și stătătoare de la noi, cu solzii mari, de culori diverse (de la negru sau brun-verzui pînă la auriu), cu buza groasă și cu patru mustăți pe falca superioară (Cyprinus carpio). Plutea-n Siret un soare-n-vălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Era un crap ruginit venit în plimbare spre mal din bulboanele cele afunde ale iezerului. SADOVEANU, N. F. 48. A cumpărat un crap mare... ceva rar: patru chile și plin de icre. CARAGIALE, O. I 328.

CRAP ~i m. Pește mare dulcicol cu corpul lat și gros, având culoare brună-verzuie și două perechi de mustăți în jurul gurii. ~ oglindă. ~ solzos. /<bulg., sb. krap

crap m. pește de ape dulci, faimos prin longevitatea sa. [Serb. KRAP].

1) crap m. (sîrb. krap, rut. kórop, rus. karp, d. germ. karpfen, mlat. carpa; fr. carpe; alb. krap). Un pește de apă dulce, cu solzi, mare pînă la 80 c.m., foarte fecund și gustos (cyprinus cárpio). – În nord și șaran. – Cînd e maĭ mic de 4 kg., se numește cĭortocrap; maĭ mic de 2, cĭortan; maĭ mic de 1, cĭortănică.

crap s. m., pl. crapi

crap s. m., pl. crapi

crap s. m., pl. crapi

CRAP s. (IHT.; Cyprinus carpio) (reg.) șaran, (Mold.) sazan.

CRAP s. (IHT.; Cyprinus carpio) (reg.) șaran, (Mold.) sazan.

CRAP SĂLTĂREȚ s. v. sulă.

CRAP SULATIC s. v. sulă.

CRAP SULEDNIC s. v. sulă.

crap săltăreț s. v. SULĂ.

crap sulatic s. v. SULĂ.

crap sulednic s. v. SULĂ.

crap (crapi), s. m. – Pește (Cyprinus carpio). -Mr., megl. crap. Sb., bg. krap (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 81; Meyer 204; DAR); cf. slov., cr., alb. krap, rus. karp. Înainte s-a considerat reprezentant al lat. carpa (Diez, I, 114; Diez, Gramm., I, 32; Philippide, Principii, 66); însă această der. este puțin probabilă. Nu trebuie să se excludă, totuși ipoteza că este un cuvînt autentic balcanic, căci în lat. cuvîntul este străin de fondul tradițional, și după Meillet-Ernout, este în legătură cu numele dacilor din Munții Carpați.

CRAP (< bg., scr.) s. m. Pește teleostean, ciprinid, dulcicol, răspîndit în bazinele mărilor Neagră, Aral și Caspică, în Europa Centrală, de Vest, de c. 30-60 cm și 1-4 (6) kg, semimigrator, cu corp lung acoperit de solzi mari, argintii-ruginii și cu două perechi de mustăți (Ciprinus carpio). Prezintă mare valoare economică, motiv pentru care s-au creat multe rase de cultură: Lausitz, Galițiană, Aischgrund, Aurul Deltei.

CRAPII, numele popular al al constelației Peștii.