7 definiții pentru crânguleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂNGULÉȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.

CRÂNGULÉȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.

crânguleț sn [At: ISPIRESCU, L. 289 / Pl: ~e / E: crâng+ -uleț] 1-32 (Șhp) Crâng (1-2, 14-22, 28, 30-32, 35) (mic).

CRÎNGULÉȚ, crîngulețe, s. n. Diminutiv al lui crîng. Băiatul rămase adumbrit într-un crînguleț verde... iară cotoșmanul o rupse d-a fuga spre curtea boierului celui mare. ISPIRESCU, L. 289.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crânguléț s. n., pl. crânguléțe

crânguléț s. n., pl. crânguléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRÂNGULÉȚ s. (BOT.) crângușor.

CRÂNGULEȚ s. (BOT.) crîngușor.

Intrare: crânguleț
crânguleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crânguleț
  • crângulețul
  • crângulețu‑
plural
  • crângulețe
  • crângulețele
genitiv-dativ singular
  • crânguleț
  • crângulețului
plural
  • crângulețe
  • crângulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crânguleț

  • 1. Diminutiv al lui crâng.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crângușor un exemplu
    exemple
    • Băiatul rămase adumbrit într-un crînguleț verde... iară cotoșmanul o rupse d-a fuga spre curtea boierului celui mare. ISPIRESCU, L. 289.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Crâng + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09