4 definiții pentru crâncenare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâncenare sf [At: MDA ms / V: ~ncin~ / Pl: ~nări / E: crâncena] (Înv) 1 Înarmare. 2 Îngrozire. 3 Cutremurare de groază Si: crâncenat1 (3), crâncenire (3), crâncenit1 (1-3).

crâncena vr [At: POGOR, HENR. 229 / V: ~ncina / Pzi: ~nez / E: crâncen] (Înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se cutremura de groază Si: a se crânceni (3).

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crâncená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crânceneáză

Intrare: crâncenare
crâncenare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâncenare
  • crâncenarea
plural
  • crâncenări
  • crâncenările
genitiv-dativ singular
  • crâncenări
  • crâncenării
plural
  • crâncenări
  • crâncenărilor
vocativ singular
plural

crâncena

etimologie:

  • crâncen
    surse: DEX '09 DEX '98