10 definiții pentru cozoroc (pl. -oace)

COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. [Pl. și: cozorocuri] – Din rus. kozyriok.

COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. [Pl. și: cozorocuri] – Din rus. kozyriok.

COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului: sau a șepcii, în formă de semicerc tare, proeminentă deasupra frunții. Ridică capul și începu a cerceta zarea pe sub cozoroc. SADOVEANU, O. VI 106. Are în cap o capelă -verde, cu moațe lungi, și cozorocul îi vine tocmai la urechea stîngă. SAHIA, N. 52. Conductorul surîse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. REBREANU, R. I În cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele cum sînt șepcile birjărești. CARAGIALE, M. 71. ◊ (În comparații și metafore) În poieni, iarbă înflorită pînă Ea pieptul localnicilor care privesc, cu mîna cozoroc la frunte trecerea vaporului nostru. SADOVEANU, în CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 411, 1/3. Pl. și: cozorocuri (CAMILAR, N. I 352).

cozoróc s. n., pl. cozoroáce

cozoróc s. n., pl. cozoroáce

COZORÓC s. vizieră, (reg. și glumeț) streașină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimledăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ al șepcii, al chipiului.)

COZORÓC ~oáce n. Partea anterioară a unui chipiu sau a unei șepci, care umbrește ochii și fața. ◊ A ține mâna ~ a face mâna streașină la ochi. /<rus. kuzyriok

cozoroc n. 1. partea coifului care se ridică si se lasă și pe unde se putea vedea și respira; 2. partea de dinainte a chipiului sau a șepcei ce acopere fruntea. [Rus. KOZYRĬOKŬ].

cozoróc n., pl. oace (rus. kozvrĭók, scris -rëk, id., d. kózzyrĭ, căpută [!]). Streșina chipiuluĭ, șăpciĭ orĭ coĭfuluĭ, partea care face umbră ochilor (fr. visière).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COZORÓC s. vizieră, (reg. și glumeț) streáșină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimlédăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ al șepcii, al chipiului.)

Intrare: cozoroc (pl. -oace)
cozoroc (pl. -oace) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cozoroc cozorocul
plural cozoroace cozoroacele
genitiv-dativ singular cozoroc cozorocului
plural cozoroace cozoroacelor
vocativ singular
plural