coz [At: V. A. URECHIA, ap. TDRG / Pl: (rar) ~i / E: tc koz] 1 sm Atu la jocul de cărți. 2 sm (Fig) Odor. 3 sm (Fig) Raritate. 4 sm (Fig) Bijuterie. 5 av (Pop; după „frumoasă” „mândră”) Extrem de...

COZ m. reg. (la jocul de cărți) Carte de joc care, conform convenției stabilite de jucători, are o valoare mai mare decât toate celelalte cărți; atu. ◊ Frumoasă ~ deosebit de frumoasă; de o frumusețe fără pereche. /<turc. koz

coz n. Mold. 1. atu; 2. fig. frumoasă coz, minunat de frumoasă: le prinde cămașa cu altițe de minune și-s frumușele coz AL. [Turc. KOZ].

coz n., pl. urĭ (turc. koz; ngr. kózi). Mold. Rar azĭ. Atú. Adv. Fam. Frumoasă coz (o femeĭe), foarte frumoasă. V. cadră, pic 2, scris, șucada.

coz² (reg.) s. m., pl. cozi

!coz² (reg.) s. m., pl. cozi

coz adv., s. n.

COZ s. v. atu.

coz s. v. ATU.

coz s. m. – 1. La jocurile de cărți, atu. – 2. Obiect rar, extrem de prețios, minunăție. – 3. (Adv.) Foarte, din cale-afară. Tc. koz (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1217), ngr. ϰόζι.