9 definiții pentru cotutore cotutor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotutóre sm [At: / V: (înv) ~ór / Pl: ~i / E: fr cotuteur] Persoană abilitată de o autoritate juridică să exercite o tutelă împreună cu altă persoană.

COTUTÓRE, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din fr. cotuteur.

COTUTÓRE, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din fr. cotuteur.

COTUTÓRE, -OÁRE s.m. și f. Cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. [Cf. fr. cotuteur].

COTUTÓRE, -OÁRE s. m. f. cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. (< fr. cotuteur)

cotutór sm vz cotutore

COTUTÓR, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană, cu drepturi și obligații egale.

COTUTÓR, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – După fr. cotuteur.[1]

  1. Forma de masculin este nerecomandată; vezi cotutore. gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotutóre s. m., pl. cotutóri

cotutóre s. m., pl. cotutóri

Intrare: cotutore
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotutore
  • cotutorele
plural
  • cotutori
  • cotutorii
genitiv-dativ singular
  • cotutore
  • cotutorelui
plural
  • cotutori
  • cotutorilor
vocativ singular
  • cotutore
plural
  • cotutorilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotutor
  • cotutorul
  • cotutoru‑
plural
  • cotutori
  • cotutorii
genitiv-dativ singular
  • cotutor
  • cotutorului
plural
  • cotutori
  • cotutorilor
vocativ singular
  • cotutorule
  • cotutore
plural
  • cotutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotutore, -oare cotutoare cotutore cotutor

  • 1. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: